Experienta Conștiinței – „Journeys Out of the Body

robert-monroe-140x140

S-a gândit că, există această stare ciudată, somnul, în care ne petrecem mai bine de o treime din viaţă. Aceasta este o perioadă mult prea însemnată pentru a fi risipită în inconştienţă.

FreeVideo Meditație Ghidata

 

E adevărat, există visele, care, uneori, pot fi mesaje importante. Dar la ce bun să ai vise când nu reuşeşti aproape niciodată să le înţelegi mesajul. Şi, Bob Monroe un om foarte practic, s-a gândit că ar putea folosi această stare pentru un scop foarte util. Pentru dezvoltarea unei metode de învăţare accelerată în timpul somnului. Perfect! Dormi şi în acelaşi timp înveţi o grămadă de lucruri, care altfel, ar necesita timp şi efort psihic. Era convins că sunetele pot fi folosite şi într-un alt mod, mult mai creativ şi util decât o făcuse până atunci. Şi s-a pus pe treabă. A început să facă o serie de experimente cu diferite tipare de sunete şi efectele produse de acestea asupra conştiinţei, având ca subiecţi persoane care s-au oferit ca voluntari. Una din provocările cu care el şi echipa lui s-au confruntat chiar începutul experimentelor a fost aceea că, pentru a putea învăţa ceva în timpul somnului, era absolut necesar ca subiecţi să doarmă. Şi a venit întrebarea: „cum să facem ca ei să adoarmă cât mai repede fără somnifere sau sedative?” Cu siguranţă că ar fi devenit foarte treji când, după ce s-au întins confortabil în patul din laborator, le-ar fi întrebat:

„Dragule, vrei să dormi puţin acum, să facem şi noi nişte experimente?”.

Nimic nu era în stare să îi ţină mai treji decât dorinţa lor de a adormi. Aşa că, au început să testeze diferite combinaţii de sunete binaurale pentru a le induce subiecţilor, înainte de toate, o stare naturală de somn. Una din principalele caracteristici al lui Bob Monroe a fost curiozitatea lui intensă, ceea ce l-a determinat să devină el însuşi subiectul principal al cercetărilor sale. Ca urmare a acestor experimente personale, lui Bob au început să i se întâmple lucruri foarte ciudate care au culminat cu un rezultat cu totul neaşteptat. A început să aibă, din ce în ce mai des, senzaţia unor puternice vibraţii în corpul lui. Apoi, într-o noapte, a avut ceea ce la început părea să fie un vis foarte ciudat. În acel “vis”,

s-a trezit plutind aproape de tavan şi uitându-se în jos, şi-a văzut propriul lui corp întins în pat.

Senzaţia de teroare a fost copleşitoare. A plonjat imediat înapoi în corpul său fizic şi s-a trezit lac de sudoare. Apoi, şocat, şi-a dat seama că ce i se întâmplase nu a fost un vis.

Acesta a fost prima experienţă în afara corpului a lui Bob Monroe, la vârsta de 43 de ani. Şi, cu această experienţă, s-a deschis în faţa lui o nouă lume, o lume care se va dovedi că este mai presus de ceea mai fantezistă imaginaţie.

Această experienţă spontană de extracorporalizare a modificat cursul vieţii lui Bob Monroe cât şi direcţia cercetărilor sale profesionale.

În curând, va veni timpul în care numele său nu va mai fi asociat cu lumea showbiz-ul ci cu explorarea tărâmurilor necunoscute ale conştiinţei umane. Iar ceea ce va descoperii va depăşi cu mult performanţele învăţării în timpul somnului. Dar la început, după prima sa călătorie în afara corpului,

această experienţă a început să reapară atât de des, încât a crezut că este grav bolnav sau, mai rău, că înnebunea.

Foarte tulburat de starea lui a vizitat diverşi medici şi psihiatri care i-au făcut nenumărate teste şi analize şi toţi i-au spus că starea lui de sănătate este bună.

Dar el a continuat să aibă aceste experienţe stranii şi a devenit din ce în ce mai tulburat. Ceva nu era în regulă. A repetat testele din nou şi din nou, şi tot timpul primea acelaşi verdict: este perfect sănătos. A acceptat, în cele din urmă, acest talent necerut după ce prietenul lui, psihologul dr. Foster Bradshaw, i-a spus că

acest fenomen este foarte bine cunoscut de yoghini, care fac acest lucru tot timpul, iar pentru ei această stare este una foarte naturală.

„Aveam doar două posibilităţi, una era să mă sedez tot restul vieţii mele; cealaltă era să aflu cât mai multe despre această stare şi să o pot controla”

îşi amintea Bob Monroe. Pentru a studia şi a înţelege fenomenele stranii care i se întâmplau a înfiinţat o divizie de cercetare din care, pe parcursului timpului, au făcut parte numeroşi oameni de ştiinţă şi cercetători din domeniul psihologiei, psihiatriei, neurologiei, fizicii acustice, biochimiei şi medicinii cât şi personalităţi din domeniul spiritualităţii.

Bob Monroe dorea nespus de mult să înţeleagă ce i se întâmplă, cum ar putea controla mai bine aceste experienţe şi mai presus de toate, ce ar putea face cu toate aceste intuiţii spirituale care au fost dobândite în timpul călătorilor sale în afara corpului. Ar putea acestea să conducă la o lume mai bună în care să trăim?

A început să scrie un jurnal al experienţelor sale, însemnând cu obiectivitatea unui reporter, tot ceea ce i se întâmpla, tot ceea ce trăia.

Ştia că relatările lui despre călătoriile sale în alte dimensiuni pot suna extrem de straniu, ca notele unui bolnav mintal după un delir pe cinste. Dar a riscat. Presiunea din interior era prea mare.

Pe acest jurnal se bazează prima sa carte, „Journeys Out of the Body”, apărută în 1971 ( cartea a fost tradusă şi în limba română cu titlul: „Călătorii în afara corpului”, publicată de editura For You). Şi s-a spart gheaţa. Cartea a fost extrem de bine primită atât de public, cât şi de, de cei pentru care Bob îşi făcea probleme la început, partenerii lui de afaceri. A devenit lectura esenţiala pentru mii de cititori interesaţi de experienţe non-ordinare şi au început să curgă sute de scrisori în care oamenii din toate mediile îi povesteau despre propriile lor experienţe foarte asemănătoare, despre care nu au îndrăznit să povestească nimic până atunci. Îi mulţumeau că le-a adus liniştea în sufletele lor că totul este în regulă cu ei. Şi, „Journeys Out of the Body” a atras atenţia mediilor academice. A început să atragă o serie de personalităţi din lumea ştiinţifică, curioşi să afle despre ce vorbea de fapt acest om. Unii au venit şi au plecat. Dar unii au rămas. Au rămas fascinaţi de ceea ce au găsit şi au rămas cu Bob să continue cercetările. În această perioadă s-au legat câteva prietenii profunde care au durat până la sfârşitul vieţii lui. Unul dintre aceste prietenii a fost cel cu celebrul profesor emerit, doctor în psihologie, Charles Tart, cercetător consacrat în domeniul psihologie transpersonale şi a stărilor de conştiinţă modificată. Şi au fost şi alţii: Jim Beal, cercetător în domeniul câmpurilor electromagnetice şi al efectelor pe care aceste câmpuri la au asupra sistemelor vii; Fizicianul şi cercetătorul Dr. Thomas Campbell, care se ocupa în aceea perioadă de aplicarea matematicii şi fizicii clasice asupra sistemelor electromagnetice; la rândul lui Tom a devenit cercetător important al conştiinţei; recent şi-a publicat a treia carte din trilogia „My Big TOE”, TOE fiind acronimul de la Theory of Everything; Psihiatrul elveţian Elisabeth Kübler-Ross, un pionier în domeniul cercetărilor efectuate asupra experienţelor din apropierea morţii, care a scris o serie de cărţi despre Near Death Experience; În colaborare cu Elisabeth şi Charles Tart, Bob va realiza seria de exerciţii „Going Home” – Întoarcerea acasă. Aceste exerciţii ajută la deschiderea şi cooperarea cu o parte mult mai profundă a noastră, o parte care se află dincolo de viaţă şi de moarte. Tânărul şi foarte talentatul compozitor şi inginer de sunete, Mark Certo, care avea să devină omul de bază a lui Bob Monroe. Mark a rămas alături de el până la sfârşit şi au lucrat împreună la rafinarea sunetelor Hemi-Sync şi dezvoltarea continuă a tehnologiei; Iar alţii au venit ca oaspeţi, printre cei mai frecvenţi fiind: fizicienii Hal Puthoff şi Russell Targ, ambii cercetători în fenomenele de pshihokinezie. Cei doi au dezvoltat la Stanford pentru U.S. Army, Programul de Vedere la Distanţă; La fel şi psihologul şi cercetătorul fenomenelor parapsihologice Stanley Krippner şi John Lilly, cercetător al comportamentului delfinilor. Psihiatrul de origine cehă, Stanislav Grof, „părintele” Respiraţiei Holotropice. Astronautul Edgar Mitchell, a cărui viaţă a fost transformat pentru totdeauna de imaginea Pământului privit din spaţiul extraterestru în drumul său spre Lună, la bordul navei spaţiale Apollo 14. El a întemeiat Institutului de Ştiinţe Noetice cu care Institutul Monroe, mai târziu, sub conducerea lui Laurie Monroe, va deveni partener strategic. Cu toţi au fost captivaţi de munca lui Monroe. După doi ani de la începerea cercetărilor se retrage din toate funcţiile ocupate şi renunţă la afacerile lui. Se mută în Virginia, unde cumpără o proprietate lângă Robert Mountains. Nu mai are timp pentru altceva. Fascinaţia lumilor descoperite este mult prea mare. Valoarea cunoştinţelor accesibile în acest fel, de asemenea. Apoi, Bob Monroe mai scrie două cărţi Far Journeys (1985) şi Ultimate Journey (1994), acestea consacrându-l ca unul dintre cele mai proeminente personalităţi din domeniul cercetării şi dezvoltării conştiinţei umane.

Robert A. Monroe

Facebook Comments Box

Dr. Florin Bebesel

medic specialist acupunctura, ayurveda, fitoterapie, iridologie, imagistica medicala

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *